ice0fire.sunphoto.ro/༻ Am privit tăișul sabiei de oțel spintecând aerul din jurul meu, inclusiv mâneca mea de la mâna stângă, lăsându-mă cu o zgârietură destul de dureroasă. Am suspinat adânc, nevenindu-mi să cred ce se întâmpla. Se lupta cumva cu mine? ❝Ce faci?❝ m-am încruntat. El doar a răspuns printr-un rânjet obraznic, care îmi dădea de înțeles să îmi apuc sabia. Eram foarte dezavantajată, unica mea sabie personală fiind o vechitură de lemn cumpărată de la un comersant ce se plimba prin curți când aveam antrenamente. M-am supus instinctelor și am apucat sabia exact la timp pentru a bara un alt atac. Nu am apucat să răsuflu liniștită, deoarece o altă lovitură a străpuns aerul, eu reușind să mă feresc la timp. Jocul a continuat. Mânuia lama ca un adevărat maestru, iar corpul său era agil ca de șarpe. Îmi părea că duc o luptă pe care deja am pierdut-o, uitând că și eu pot fi la fel de pricepută. La acest gând am scos un țipăt de frustrare și mi-am ridicat sabia, urmând să îl lovesc de nenumărate ori. În zadar, era priceput, îmi analiza mișcările dinainte de a le executa. M-am rotit pe călcâie și dintr-o mișcare am ajuns în spatele său și mi-am ridicat piciorul la nivelul mijlocului său, lovindu-l în lateralul taliei. A mârâit nervos și s-a întors la mine cu o expresie ce m-ar fi putut ucide dacă nu eram hrănită cu adrenalina asta nebună. Am făcut ochi mari când s-a năpustit asupra mea și a mânuit sabia într-un mod amețitor ce începuse să mă deruteze. Într-un final Merys s-a ferit de o lovitură a armei mele, m-a prins de umăr, m-a întors cu spatele la el și m-a aruncat pe jos. Înainte să pot reacționa și-a poziționat vârful tâișului în dreptul gâtului meu. Am simțit un firicel de sânge scurgându-mi-se pe gât și am înghițit în sec. Am crezut că m-ar omorî acolo, în odaia părăsită a arenei, fără niciun pic de regret. Cel puțin, asta se citea pe chipul său. Am început să îmi simt ochii umezi și nu târziu au apărut și lacrimile în colțurile ochilor. Tot ce a putu el să facă a fost să izbucnească într-un râs haotic, după care a înlăturat sabia și mi-a oferit o mână de ajutor. Nemernicul, m-a dus de nas ca pe un copilaș neștiutor. În furia mea am acționat fără să gândesc, iar în următoarea secundă l-am apucat zdravăn de mână și l-am tras cu toată forța la pământ, el aterizând jumătate peste mine, jumătate pe fânul de pe cimentul rece. A râs din nou, de data asta uitându-se adânc în ochii mei, iar eu am zâmbit.❝
♡ -Nazcardia- ♡
